Definiția cu ID-ul 952803:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stărui, stărui, vb. intranz. – A prinde stare, a sta: „Să n-aibă a stărui, / Să n-aibă a poclui” (Papahagi, 1925: 290). – Din bg. staraija se (Scriban, DEX), ucr. starátǐ-sea (Scriban); din stare + suf. -ui (MDA).