stagna [At: BARCIANU / Pzi: 3 ~nează / E: fr stagner, lat stagnare] 1 vi (D. ape, pex; rar, d. lichide) A nu curge. 2 (D. ape, pex; rar, d. lichide) A-și înceta mișcarea în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: (reg) a băltăci (2), a bălti². 3 (Pan; d. mirosuri, căldură etc.) A continua să existe Si: a persista. 4 (Fig; d. procese, fenomene, acțiuni etc.) A sta pe loc Si: a lâncezi, a tânji, a trena. 5 (Fig; d. procese, fenomene, acțiuni etc.) A nu progresa.