statornic, ~ă [At: (a. 1765) BUL. COM. IST. IV, 214 / Pl: ~ici, ~ice / E: stat² (după datornic, spornic etc.)] 1 a (D. proprietăți) Care aparține cuiva pentru totdeauna. 2 a (D. proprietăți) Care se află în posesiune veșnică. 3 a (Rel; d. așezări omenești, domicilii, sedii etc.; îoc provizoriu) Stabil (4). 4 a (D. instituții, organizații etc.) Permanent. 5 a (D. populații, îoc nomad) Sedentar (7). 6 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Stabil (11). 7 sm (Îe) A fi ~ la vorbă A se ține de cuvânt. 8 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Stabil (10). 9 a (Înv; d. aștri; îoc mobil) Fix (2). 10-11 a, av (Mai ales d. stări, situații, relații etc.; îoc efemer) Stabil (12-13).