STATORNICI, statornicesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili, a fixa; a hotărî. Atîția vistiernici s-au îndeletnicit cu meșteșugul armelor la drumul mare, încît este nevoie să statornicim de cine anume e vorba. SADOVEANU, D. P. 182. Vreau să vorbesc de influența greacă asupra culturii noastre în prima din perioadele ce am statornicit. IORGA, L. I 25. Acum, ia să statornicim rînduiala următoare, ca să se poată ști hotărît care cîtă pîne a mîncat. CREANGĂ, A. 147. ◊ Refl. pas. Să statornicește simbria – atiția bani, atîtea opinci, atîtea rînduri de cămăși. EMINESCU, N. 141. Perfecționatu-s-a limba? Statornicitu-s-au regulile ei? NEGRUZZI, S. I 339. ♦ A fixa, a înțepeni. (Jnepenul) se agață de piatra goală, o învăluie... și o statornicește. La CADE. 2. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau pentru totdeauna). Popa tînăr, abia ieșit din seminar, se statornici în sat. CAMILAR, N. I 331. Acea vale a Moldovei fusese pentru pămîntenii care se statorniciseră aici de veacuri un fel de rai al lumii, așa era de înflorit pămîntul și de luminat văzduhul. SADOVEANU, N. P. 32. Stan și-a înjghebat și o căsuță și apoi s-a statornicit în satul acela pentru totdeauna. CREANGĂ, P. 139. ◊ (Poetic) Toamna se statornicise, urmînd rînduiala neschimbată a legilor firii. VORNIC, O. 159. S-a statornicit în văzduh o bagdadie de cenușă. SADOVEANU, A. L. 179. ♦ (Subiectul este un abstract) A se stabili, a lua ființă. În țara socialismului, între oamenii de știință și artă și între oamenii muncii din fabrici și de pe ogoare s-a statornicit o legătură trainică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 2/3. Între profesor și elev apoi s-au statornicit niște legături ca între un duhovnic și un drept-credincios. REBREANU, P. S. 39. Această familiaritate... s-a statornicit mai cu greu între Radu și Margareta. VLAHUȚĂ, O. A. 112.