statornicie sf [At: (a. 1785) URICARIUL IV, 31/20 / V: (îvp) stăt~ / Pl: (rar) ~ii / E: statornic + -ie] 1 Stabilitate (1) Cf statornic (5). 2 Însușirea de a fi statornic (6). 3 Stare a celui ce nu poate fi clintit sau schimbat (ușor) Si: fermitate (3), hotărâre (18), stabilitate (5), (rar) nestrămutare, (înv) stavăr (1). 4 (Îvr) Robustețe. 5 Însușirea de a fi statornic (8). 6 Durabilitate (1).