STEGULEȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (I 1); steag mic întrebuințat mai ales la pavoazări și la ceremonii. Pe pereții încăperii erau rînduite frumos tablouri, lozinci și stegulețe. MIHALE, O. 225. Gara, îmbrăcată cu tot felul de stegulețe, ghirlănzi de lăstăriș... părea o sorcovă mare. POPA, V. 209. După aceștia veneau toți copiii din casă învăscuți leșește, purtînd sulițe lungi și stegulețe cu prapore de mătase. BĂLCESCU, O. I 18.