STIMULA, stimulez, vb. I. Tranz. (Complementul indică pe om sau manifestările, acțiunile lui, forțele lui morale) A îndemna, a îmboldi, a încuraja (la lucru), a face să crească energia, randamentul. Actorul sovietic este strîns legat de mase, fapt care-l stimulează, mărindu-i puterea de muncă pînă la maxim. SAHIA, U.R.S.S. 156. Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. Producțiuni de frunte în litere și arte, ca florile primăvara, răsăreau prin toată Europa din imaginațiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56.