STOMAC, stomacuri, s. n. Organ al aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, situat între esofag și intestinul subțire, în care se face digestia alimentelor. Acum încep să simt și un soi de gol subt stomac. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Ceaiul de ismă, luat seara și dimineața, cîte o ceașcă, activează mistuirea și îndreptează stomacul. ȘEZ. VIII 155. ◊ Expr. (Familiar) A nu avea pe cineva la stomac sau a-i sta cuiva la stomac, se spune cînd cineva nu poate suferi pe altul, cînd îi poartă pică. A-și pune stomacul (rar stomacurile) la cale = a-și potoli foamea, a mînca. După ce-și văzu stomacul pus la cale, trase o fugă la mal, bău apă, apoi se întoarse și se tolăni pe pămîntul umed. DUNĂREANU, CH. 226. (În forma stomah) Știubei și tovarășii săi își puneau provizoriu stomahurile la cale. C. PETRESCU, Î. II 140. – Variantă: stomah s. n.