strájă f., pl. ăjĭ (vsl. bg. rus. stráža. V. storoș). Pază, gardă: un om pus de strajă la poartă. Om saŭ oamenĭ de pază (străjer, păzitor, santinelă, patrulă, caraulă): nu pot, bîlbîi straja rușinat (corect: rușinată. Rebr. 2, 55). Vechĭ. Avangardă veche, schimb de santinele, oră de pază a nopțiĭ. Barieră. Apărătoare contra apeĭ la picioru unuĭ pod. Mold. Cepu cel mic al predufuluĭ. – Și streájă, pl. strejĭ. – Straja Țăriĭ, organizațiune a tinerimiĭ p. apărarea patriiĭ, transformată în 1938 din Oficiu National de Educatiune, care a fost înființat la 9 Maĭ 1934. Toate unitățile din țară formează falanga, care e împărțită pe ținuturĭ, apoĭ pe județe (legiune) și pe orașe orĭ pe plășĭ (cohortă). Organizațiunea de pe lîngă o școală orĭ fabrică se numește stol. Centurie e o clasă de 20-30 de străjerĭ, ĭar cuĭb un număr de 6 străjerĭ.