Definiția cu ID-ul 958966:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție; p. ext. sever, aspru. [Magistratul] a pus sub strictă supraveghere tot satul Călmățui, delegînd cu asta doi agenți iscusiți. POPA, V. 95. Voiajase tot timpul tăcut și ghemuit într-un colț... păstrînd cel mai strict incognito. GANE, N. III 184. Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturii omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracteriză stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. ◊ (Adverbial) Ambele noastre popoare, păzind strict condițiunile păcii, considerau totdauna tractatul ce ne leagă a fi un izvor de putere. HASDEU, I. V. 196. ◊ Loc. adj. (Despre legi) De strictă interpretare = care nu poate fi interpretat prea larg, ci numai în litera legii. ◊ Expr. (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil pentru îndeplinirea unui anumit scop. ◊ (Substantivat) Strictul necesar v. necesar.