strident, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 370 / Pl: ~nți, ~e / E: it stridente, fr strident] 1 (D. sunete, voce etc.) Care produce o senzație auditivă vie, penetrantă și lipsită de armonie, impresionând neplăcut auzul Vz ascuțit, discordant, disonant, distonant, nearmonios, țipător. 2 (D. culori) Care impresionează neplăcut vederea prin tonurile prea puternice, contrastante cu celelalte din jur. 3 (D. obiecte) Care are culori stridente (2) Si: intens, izbitor, țipător, violent, rar, (rar) strigător (3). 4 (Fig) Care produce o impresie neplăcută prin depășirea firescului, a obișnuitului etc. 5 Care iese în evidență în mod supărător Vz șocant.