strigare sf [At: PSALT. HUR. 121^v/15 / Pl: ~gări / E: striga] 1 (Înv; asr) Strigăt (1). 2 (Pex) Gălăgie mare Si: vacarm. 3 (Înv; asr) Strigăt (2). 4 (Ban; îs) ~a zorilor Bocet care se cântă la revărsatul zorilor, în prima dimineață după decesul unui flăcău sau al unei fete. 5 (Fig) Sunet (puternic) emis de un instrument muzical. 6 (Fig) Cadență (1). 7 Sunet caracteristic scos de păsări sau de animale Si: strigăt (5). 8 (Înv; asr) Cerere (adresată cu voce puternică). 9 (Înv; asr) Solicitare de ajutor. 10 (Înv; asr) Strigăt de disperare. 11 (Înv) Rugăciune (spusă cu glas ridicat). 12 (Îvr) Slăvire (1). 13 (Îrg) Cerere insistentă (adresată cuiva cu glas tare). 14 (Rar) Îndemn. 15 (Înv) Protest (cu glas ridicat). 16 (Înv; îe) A face ~ A se plânge (împotriva cuiva sau a ceva) Si: a protesta. 17 (Înv) Strigăt (11). 18 (Îvr) Ocară. 19 (Îvr; pex) Vrajă. 20 (Îe) Să nu fie de ~ Să nu fie de deochi. 21 (Înv; asr) Strigăt (12). 22 (Înv; îe) ~ la arme Mobilizare pentru luptă. 23 Anunțare, înștiințare cu voce tare, în public. 24 (Pop; spc) Anunțare orală, oficială a căsătoriei. 25 (Spc) Anunțare publică a prețului de vânzare sau (rar) de închiriere prin licitație a unor bunuri și a sumelor oferite de solicitanți. 26 (Îvr) Enunțare cu glas tare de către preot a unui fragment al evangheliei, în timpul oficierii slujbei religioase. 27 (Pex) Textul enunțat. 28 (Pop) Strigătură (2).