STRIGĂT. Subst. Strigăt, strigare, chemare, țipăt, urlet, urlat, zbierat, zbierătură, răcnet, răcnire, răget, muget, mugire, buhăială (rar); chiot, chiuit, chiu, chiuitură, strigătură; hăulire, hăulit, hăulitură, hăire (rar), hăit (reg.). Strigător. Adj. Strigător, urlător; țipător, țipat (rar), strident; mugitor, mugind. Vb. A striga, a țipa, a urla, a zbiera, a striga (a țipa) cît te ia (te ține) gura, a striga (a țipa) în gură mare, a țipa (a striga) ca din (ca în) gură de șarpe, a stricni (rar), a ui (pop.), a răcni, a rage, a mugi, a buhăi (reg.); a chiui, a chioti, a hăuli, a hăui, a aui, a hăi (reg.). V. glasuri de animale, glasuri de păsări, zgomot.