STRÎMTORAT, -Ă, strîmtorați, -te, adj. 1. Lipsit de mijloace materiale, ajuns la ananghie, la nevoie. Mă aflu tare strîmtorat aci, sosind fără parale multe și fără haine. GHICA, A. 415. ♦ Stingherit, încurcat. Stanca-l aștepta acasă și era foarte strîmtorată cînd vecinii o întrebau unde i s-a dus bărbatul. SLAVICI, O. I 332. Unde ai tras? – La «Dacia», răspunse Duțu cam strîmtorat. id. ib. 388. 2. (Neobișnuit, despre locuri) Strîns, înghesuit între văi înguste. Drumul urcă întîi anevoie pînă ce-și face loc printre dealurile strîmtorate. REBREANU, I. 9. – Variantă: (învechit) strîmtorit, -ă (NEGRUZZI, S. I 238) adj.