2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

străgănea sf vz tărăgăneală

STRĂGĂNEALĂ, străgăneli, s. f. Faptul de a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni; sîcîială. Zîna zbura lin, dar zbura trecînd peste dealuri, peste văi, peste poduri și orașe, pe cînd urmăritorul ei era nevoit să alerge pe jos în fugă, să meargă pe pămînt, să ocolească toate piedicile și să întîmpine tot felul de străgăneli. POPESCU, B. III 63. După mai multe străgăneli... pe la sfîrșitul lui octombrie, Caragea a putut ieși din Constantinopol. GHICA, S. 28.

STRĂGĂNEA2, străgăneli, s. f. Faptul de a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni; sîcîială.

STRĂGĂNEA1 s. f. v. tărăgăneală.

străgăneală f. șicană, piedecă: să întâmpine tot felul de străgăneli ISP.

străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.

TĂRĂGĂIA s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIA s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIA s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăia s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăia s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

dărăgănea sf vz tărăgăneală

tărăgăia sf vz tărăgăneală

tărăgănea sf [At: GHICA, ap. CADE / V: (pop) tr~, (îrg) str~, ~găia~, (reg) dă~ / Pl: ~eli / E: tărăgăna + -eală] (Pop) 1 Tărăgănare (1). 2 (Rar) Târâre (2).

trăgănea sf vz tărăgăneală

TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăia (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.

Ortografice DOOM

tărăgănea s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli

tărăgănea s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli

tărăgănea s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli

tărăgăneală, -neli.

Sinonime

STRĂGĂNEA s. v. șicană.

străgănea s. v. ȘICANĂ.

TĂRĂGĂNEA s. v. tergiversare.

TĂRĂGĂNEA s. tărăgănare, tergiversare.

Antonime

Tărăgăneală ≠ grabă

Intrare: străgăneală
străgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgănea
  • străgăneala
plural
  • străgăneli
  • străgănelile
genitiv-dativ singular
  • străgăneli
  • străgănelii
plural
  • străgăneli
  • străgănelilor
vocativ singular
plural
Intrare: tărăgăneală
tărăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănea
  • tărăgăneala
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăneli
  • tărăgănelii
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelilor
vocativ singular
plural
tărăgăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgăia
  • tărăgăiala
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăieli
  • tărăgăielii
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielilor
vocativ singular
plural
trăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgăneală
  • trăgăneala
plural
  • trăgăneli
  • trăgănelile
genitiv-dativ singular
  • trăgăneli
  • trăgănelii
plural
  • trăgăneli
  • trăgănelilor
vocativ singular
plural
dărăgăneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgănea
  • străgăneala
plural
  • străgăneli
  • străgănelile
genitiv-dativ singular
  • străgăneli
  • străgănelii
plural
  • străgăneli
  • străgănelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străgănea, străgănelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni. DLRLC
    • format_quote Zîna zbura lin, dar zbura trecînd peste dealuri, peste văi, peste poduri și orașe, pe cînd urmăritorul ei era nevoit să alerge pe jos în fugă, să meargă pe pămînt, să ocolească toate piedicile și să întîmpine tot felul de străgăneli. POPESCU, B. III 63. DLRLC
    • format_quote După mai multe străgăneli... pe la sfîrșitul lui octombrie, Caragea a putut ieși din Constantinopol. GHICA, S. 28. DLRLC

tărăgănea, tărăgănelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tărăgăna + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.