STRĂLIMPEDE, strălimpezi, adj. (Rar) Deosebit de clar, de o limpezime desăvîrșită, foarte limpede. Dar omul nu-i petală, nu-i vîlvătaie dreaptă, Nici stea călătorindă, nici toamnă, nici albină, Ci mai presus de toate strălimpedea lumină A inimii și-a minții îngemănate-n faptă. DEȘLIU, G. 51. ◊ (Despre glas) Semnalînd, auzea parcă iar Un strălimpede glas de cleștar. – S-o purtați în furtuni, marinari!... V. ROM. iulie 1953, 77.