Definiția cu ID-ul 1039769:

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂLUCITOR adj. 1. intens, mare, puternic, tare, viu. (O lumină ~.) 2. luminos, (rar) străluminat. (Un soare ~.) 3. luminos, scînteietor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineață ~.) 5. intens, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) 6. lucios, lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucit, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 7. scăpărător, scînteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 8. minunat, splendid, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 9. grandios, măreț, splendid, (înv.) vederos. (Un spectacol ~ se înfățișa privirii.) 10. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 11.* strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)