strălucitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 62^v2/15 / V: (înv) ~rel~ / Pl: ~i, ~oare / E: străluci² + -tor] 1 Care produce o lumină vie sau care este puternic luminat Si: lucitor, scânteietor (2), sclipitor (1), (rar) sclipind, sticlitor, strălucit (1), (pfm) sclipicios, (îrg) sticlit, strălucios (1), vederos, (înv) scânteios, scânteind, sclipit², strălucind (1), străluminat (1), străluminos (1), (reg) sclipos, stelos Vz intens, mare¹, puternic, viu. 2 (D. vreme, zile etc.) Cu soare. 3 (D. vreme, zile) Cu luminozitate accentuată Si: însorit, luminos, radios, strălucit (2). 4 (D. culori) Care pare că degajează o anumită luminozitate. 5 Care impresionează puternic și plăcut ochiul Si: intens, viu, (înv) strălucit (11) Vz aprins. 6 (D. ochi, privire) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă Si: scăpărător (9), scânteietor (3), sclipitor (5), (rar) strălucit (9), străluciu² (2), (înv) scânteios, sclipit². 7 (Fig) Care arată eleganță deosebită, lux excesiv, abundență etc. 8 Care impresionează în mod profund prin eleganță deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundență etc. Si: bogat (10), fastuos, grandios, luxos, pompos, somptuos, splendid, strălucit (6), (liv) magnific, (rar) sclipitor (4), (înv) strălucind (2), strălucios (2). 9 (Fig; d. oameni) Care se distinge în mod deosebit prin calități sau prin fapte excepționale Si: celebru, ilustru, mare¹, renumit, reputat, vestit. 10 (Pex) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei, spontan (ce impresionează puternic). 11 (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care denotă o asemenea inteligență sau un asemenea talent Si: scăpărător (11), scânteietor (5), sclipitor (7), strălucit (9). 12 (Înv; d. abstracte) Important. 13 (Înv; d. abstracte) Deosebit² (5).