strămuta¹ [At: BUL. COM. IST. IV, 60 / V: (îvr) ~rem~ / Pzi: strămut și (reg) ~tesc / E: ml *extramutare (= transmutare)] 1 vt (Predomină ideea deplasării) A scoate din locul în care se găsește și a așeza în alt loc Si: a deplasa (1), a muta, (înv) a străpune (1), a străpurta (1) Vz disloca. 2-3 vtr (Fam; îe) A i (se) ~ (cuiva) fălcile (sau falca ori căpriorii) A lovi sau a fi lovit puternic peste obraz (scoțându-i ori ieșindu-i maxilarul din articulație). 4 vr (Îe) A-și ~ fălcile A căsca mult, tare, mereu. 5 vt (Rar; c. i. salariați) A transfera. 6 vt (Reg; cu complementul „vinul”) A pritoci. 7 vt (Fig; cu determinări de felul „din viață”, „din lumea asta” etc.) A omorî. 8 vr A muri¹. 9 vr (De obicei cu determinări locale introduse prin pp „în”, „la”) A se așeza (cu locuința) în alt loc. 10 vr A-și schimba domiciliul sau sediul Si: a se muta. 11 vt (Jur) A dispune o strămutare¹ (6). 12 vt (Înv) A schimba (23). 13 vr (Înv; îe) A se ~ la minte A înnebuni. 14-15 vtrp (Îvr) A (se) schimba (30).