Definiția cu ID-ul 960241:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUDIU, studii, s. n. 1. Acțiunea de a studia; muncă intelectuală depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; studiere. ◊ Expr. A pune o piesă de teatru în studiu = a începe repetițiile unei piese în vederea reprezentării pe scenă. 2. (Mai ales la pl.) Însușire de cunoștințe științifice; învățătură. După aceste puține cuvinte schimbă conversațiunea, întrebîndu-mă despre studiile ce făcusem la Paris. GHICA, S. A. 101. ♦ Materie de învățămînt. Fizica e un studiu care leagă teoria cu practica. 3. Lucrare, operă științifică. Nu voi face nici un fel de studiu și nici un fel de analiză a poeziei populare. SADOVEANU, E. 11. Socotesc că dumneata despre aceste opere vrei să faci un studiu critic de literatură. CARAGIALE, O. VII 217. Prologul cu care începe cartea intitulată («Ciocoii» este un studiu psihologic. GHICA, S. A. 80. 4. Schiță parțială cu ajutorul căreia pictorul sau sculptorul compun și execută o operă definitivă. Cap de studiu. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată de obicei unui scop pedagogic (de exercițiu). Studiile lui Rahmaninov. – Variantă: (învechit) studie (NEGRUZZI, S. II 140, RUSSO, O. 64) s. f.