STUFOS, -OASĂ, stufoși, -oase, adj. (Despre arbori, p. ext. despre păduri) Cu frunze sau cu ramuri multe și dese; (despre umbra arborilor) adînc, nepătruns. Prin cele două ferestre ale odăii mele, văd dealuri ninse și pe coastă, aproape, patru sălcii vechi și stufoase. SADOVEANU, O. VIII 176. Aprinsei o țigară și mă lungii pe spate... la umbra stufoasă a plopului. HOGAȘ, M. N. 11. Munții și stufoasele păduri erau cetățile favorite ale romînului și el știa bine să le apere pe acelea. BĂLCESCU, O. I 31. ♦ Fig. Cu păr mult și des. Vorbi un domn scund și cu mustața stufoasă. C. PETRESCU, C. V. 35. Figura lui își ascundea trăsăturile sub o barbă neagră, stufoasă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 46. Iar ochii limpezi, vii, Ardeau sub ale fetei stufoase, mîndre gene. BOLINTINEANU, O. 204. ♦ (Rar) Acoperit cu stuf. Mlaștini stufoase, pe întinderi fără capăt, anunță apropierea mării. RALEA, O. 12.