stupiditate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr stupidité, lat stupiditas, -atis] 1 Însușirea de a fi stupid (1). 2 Stare a omului stupid. 3 Lipsă de pricepere, de judecată, de inteligență (în acțiuni) Si: dobitocie (5), idioțenie, idioție, imbecilitate, nătângie, nebunie, nechibzuință, nesocotință, prostie, stupizenie (1), tâmpenie, (rar) nătângeală, nesăbuire, netoție, tâmpeală, tâmpie, tâmpime, (îrg) nătărie, tonție, (înv) nărozenie, nesocoteală, prostime. 4 Atitudine, comportare, faptă, afirmație, vorbă etc. de om stupid Si: dobitocie (4), idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, nătângie, nebunie, nechibzuință, necugetare, neghiobie, nerozie, nesăbuință, nesocotință, prostie, tâmpenie, trăsnaie, (rar) nătângeală, nesăbuire, netoție, tâmpeală, tâmpie, tâmpime, (îvr) nătărie, tonție. 5 (Cu sens atenuat) Lucru, fapt, întâmplare etc. fără importanță, lipsit de seriozitate Si: bagatelă (1), fleac¹ (1), mărunțiș, nimic, prostie, (înv) blagomanie, (fam) chițibuș (1), moft. 6 (Pex) Caracterul a ceea ce este absurd Si: aberație (1), absurditate (1), elucubrație (2), enormitate (7), fantasmagonie (5), (fam) aiureală (3), (fam) stupizenie (2).