STUPIDITATE, (2) stupidități, s. f. 1. Însușirea de a fi stupid, lipsă de rațiune, nătîngie, prostie. În stupiditatea lor, nici nu au conștiință de nefericirea lor. C. PETRESCU, C. V. 287. [Caragiale] n-a zugrăvit decît stupiditatea omenească. IBRĂILEANU, SP. CR. 245. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază searbădă, lipsită de sens. A doua zi a fost năvală de cunoscuți... Fraze goale de conținut, stupidități. CAMIL PETRESCU, U. N. 428.