stâmpărá, stâmpăr, (astâmpăra), v.t.r. 1. A lungi (o băutură alcoolică) cu apă: „În crâșmă, tăte băuturile-s stâmpărate” (Faiciuc, 2008: 768). 2. A alina, a liniști, a domoli. 3. A se sătura: „Să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo și te vei stâmpăra și cu dulceața lor” (Bilțiu, 1999: 157). – Cf. astâmpăra (MDA).