stârnit, ~ă a [At: IOSIF, P. 59 / Pl: ~iți, ~e / E: stârni] 1 (D. praf, nisip, frunze etc.) Care este mișcat și deranjat din loc (făcându-l să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer) Si: înălțat², răsărit². 2 (D. câini) Care este adus prin zgomote, prin strigăte, prin gesturi etc. într-o stare de (maximă) agitație, enervare, surescitare etc. manifestată prin mișcări bruște, prin lătrături furioase etc. Si: asmuțit² (1), ațâțat² (5), întărâtat, (pop) sumuțat, zădărât, (reg) hărățit, hărțuit. 3 (Rar) Dezlănțuit (4). 4 (Pop) Născocit. 5 (Rar) Care este provocat. 6 (Îvp; fam; d. oameni) Întărâtat.