stârv sn [At: CORESI, EV. 287 / V: (îvr) ~rb / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: vsl стръвь] 1 Corp al unui animal mort Si: cadavru (1), hoit (1), leș, mortăciune, (pop) trup, (îvr) dabilă¹ (10), (reg) hanț² (3), stârvină (1). 2 (Pex; adesea dep) Corp al unui om mort Si: cadavru (1), hoit (1), leș, mortăciune, (pop) trup, (îvr) dabilă¹ (10), (reg) mort, stârvină (2). 3 Ființă degradată fizic. 4 Ființă lipsită de valoare, de utilitate sau de însemnătate.