stîrnésc v. tr. (din stîrgnesc, strignesc, nu d. tîrn, adică „ridic colbu mâturînd cu tîrnu”). Fac să se înalțe lucrurile ușoare (colbu, pufu ș. a.). Fig. Scornesc, fac să ĭasă din ascunzătoare: a stîrni cîniĭ statuluĭ, a stîrni vînatu. Scornesc, inventez: a stîrni o vorbă, o modă. V. refl. S’au stîrnit toțĭ cîniĭ cînd aŭ trecut bețiviĭ, s’a stîrnit (s’a iscat) viscolu. Vechĭ. Mă deștept (din somn, din moarte).