stănog sn [At: DAMÉ, T. 49 / V: ~oagă sf / Pl: ~oage / E: ucr станок; stănoagă sgp] 1 Fiecare dintre barele de lemn sau, mai rar, din metal, care despart locurile pe care le ocupă vitele sau caii într-un grajd Si: stavilă (4). 2 (Mol; Buc; pex) Fiecare dintre despărțiturile dintr-un grajd în care stau caii. 3 (Reg) Țăruș pentru priponit caii. 4 (Reg) Stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 5 (Mun) Balustradă (2). 6 (Mol; Buc) „Instalație pentru potcovit caii”. 7 (Reg; la casă) Obadă. 8 (Tip; îf stănoagă) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu litere în vederea culegerii unui text.