STĂRICICĂ s. f. Diminutiv al lui stare (3); avere modestă. Să fie el teafăr, ar munci alăturea cu mine... și, de mi-am pierdut stăricica, m-ar fi ajutat el. CONTEMPORANUL, V 388. Are stăricică bună tată-său. ALECSANDRI, T. I 34. Baba avea oleacă de stăricică, căci îi rămăsese de la moșneag toată gospodăria. ȘEZ. I 52.