Definiția cu ID-ul 808189:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stăruínță f., pl. e. Acțiunea de a stărui (a insista): pin stăruința mea a fost numit. Persistență: stăruința Romanilor în Dacia. Pl. A avea stăruințe, a avea protecțiune, scrisori de recomandare ș. a.