stăruitor, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 91 / Pl: ~i, ~oare / E: stărui + -tor] 1-2 a, av Care continuă să existe (mai mult decât era de așteptat sau decât se estimase) în aceeași stare, sub același aspect etc. Si: dăinuitor, durabil (3), persistent, stătător (4). 3-4 a, av Permanent. 5-6 av, a (În mod) continuu și cu forță, cu tărie, cu intensitate V puternic, mare. 7 a (D. oameni) Care rămâne ferm și constant la o idee, pe o poziție etc. Si: insistent, perseverent, persistent, tenace, (înv) stăruitor (3) Cf stărui (4). 8 a (D. oameni) Care este statornic în ceva (în ciuda rezistențelor și obstacoleleor) Si: insistent, perseverent, persistent, tenace. 9 a (D. oameni; pex) Încăpățânat. 10 a (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă fermitate și constanță în idei, statornicie în ceva Si: insistent, perseverent, tenace. 11-12 av, a (Într-un mod) care denotă insistență, perseverență în acțiune Si: insistent, perseverent, tenace. 13-14 a, av Cu mari (și repetate) eforturi într-o acțiune Si: insistent, perseverent, tenace. 15 a (D. stări, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sau care necesită perseverență, eforturi mari (și repetate) Si: insistent, persistent, tenace, (îvr) stăruielnic. 16 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care presupune o cercetare temeinică, un studiu îndelungat și aprofundat V serios. 17 a (D. oameni) Care intervine pe lângă cineva, în mod repetat, cu o cerere, cu o rugăminte Si: insistent. 18 a (Rar; d. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Repetat. 19 smf (Rar) Mijlocitor.