suavitate sf [At: HELIADE, D. J. 87 / P: su-a~ / Pl: ~tăți / E: fr suavité] 1 Însușirea de a da impresia de armonie discretă a formei, de aspect fragil, plăpând al structurii etc., producând un sentiment de delectare (vizuală), sugerând puritatea și trezind asociații tulburătoare Si: delicatețe (2), dulceață (8), finețe (1), gingășie (2), grație (1). 2 Însușirea de a da impresia de armonie auditivă, discretă și inedită, exotică, provocând un sentiment de delectare auditivă bazat pe interpretări, pe asociații etc., strict personale Si: armonie¹ (4), duioșie (1), dulceață (8), farmec (7). 3 Însușirea de a produce o senzație olfactivă discretă și plăcută, tulburătoare etc. Si: dulceață (8).