SUAVITATE, suavități, s. f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, gingășie, finețe. Aceste flăcări-fecioare țîșneau, dansau și se întîlneau mereu... Iar în acest joc al lor cîtă suavitate, cîte destăinuiri! GALACTION, O. I 148. Ivan își domolise glasul... într-o melodie... în care se armonizau acorduri grave de amvon și suavități pastorale. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 212. Suferința i-a dat un parfum de poezie și suavitate. BOLINTINEANU, O. 462.