subjuga vt [At: PLEȘOIANU, T. II, 119/13 / V: (înv) suptj~ / Pzi: subjug / E: fr subjuguer] 1 (C. i. țări, teritorii, localități etc. sau populația acestora) A lua sau a aduce în stăpânirea sa (prin forță armată) Si: a cuceri (6), a cuprinde (14), a înfunda, a înrobi, a ocupa, a supune, (înv) a pleca, a pobedi, a pridădi, a răpune, a robi, (frî) a reduce. 2 (C. i. popoare, populații sau persoane) A face să depindă de cineva, luându-i libertatea și independența (politică, economică etc.) Si: a domina (5), a înfeuda, a îngenunchea, a înrobi, a robi, a supune. 3 (Rar; pex) A aservi. 4 (Rar; pex) A exploata (6). 5 (Fig; c. i. oameni sau gândirea, sentimentele lor etc.) A pune stăpânire prin însușiri deosebite, prin influența pe care o are etc. Si: a domina (1), a înrobi, a robi, a stăpâni, a atrage (10), a captiva (2), a cuceri (8), a delecta (7), a desfăta (6), a fascina (2), a fermeca (5), a hipnotiza (3), a încânta, a magnetiza, a prinde, a răpi², a seduce, a vrăji. 6 A exercita o atracție puternică, producând o impresie deosebită, o stare, un sentiment de bucurie, de mulțumire, de încântare, de entuziasm etc. Si: a atrage (10), a captiva (2), a cuceri (8), a delecta (7), a desfăta (7), a fascina (2), a fermeca (5), a hipnotiza (3), a încânta, a magnetiza, a prinde, a răpi², a seduce, a vrăji.