SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva. Mulți chiar își închipuiesc că cugetarea naște de la sine și că simțurile-i sînt subordonate. MACEDONSKI, O. IV 105. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție secundară dependentă de o propoziție principală. Propoziția atributivă este subordonata care îndeplinește funcțiunea de atribut pe lîngă altă propoziție. IORDAN, L. R. 726. ♦ (Substantivat) Persoană care se află sub ordinele cuiva; subaltern. A lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22. – Variantă: (învechit) subordinat, -ă adj.