SUBSCRIE, subscriu, vb. III. 1. Tranz. A-și pune semnătura sub un text scris (în special pe un act) ca autor al lui sau ca unul care își însușește cele scrise; a semna. Dacă s-ar face o lege care să oprească de a subscrie cele ce compuneți, nu ați mai scrie niciodată. BOLINTINEANU, O. 327. Orice act însemnat al cîrmuirii precum și orice danie, trebuia să fie făcut cu învoirea sfatului și subscris de dînsul. BĂLCESCU, O. II 13. 2. Intranz. (Mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se angaja, printr-o semnătură, la o contribuție bănească pentru o operă de interes particular sau public. A subscrie la împrumutul de stat. ◊ Tranz. Nu se mai plăteau sumele subscrise de sprijinitori. CAMIL PETRESCU, O. II 126. ♦ Fig. A aproba verbal părerea altcuiva. Subscriu de mai înainte la tot ce spui.