subterfugiu sn [At: NEGULICI / V: (rar) ~fuj, (înv) supt~ / E: fr subterfuge, lat subterfugium] 1 Mijloc abil și ocolit folosit pentru a evita o situație neconvenabilă sau pentru a ieși dintr-o încurcătură Si: stratagemă (2), șiretenie¹, șiretlic, tertip, truc¹, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (înv) marafet, măiestrie¹, (îvr) strofă (1), (reg) solomonie, (fam) chichiță (11), chițibuș (3), manevră, merchez Vz mișculanță, șmecherie. 2 Metodă, procedeu etc. folosit în locul altei metode sau al altui procedeu etc. anterior (în vederea înnoirii).