SUBTILITATE, (2) subtilități, s. f. 1. Însușirea de a fi subtil. 2. (Mai ales la pl.; adesea cu nuanță peiorativă) Raționament, judecată subtilă, greu de înțeles, care face distincții (prea) fine. Am oroare de exagerări, dar și de subtilități. Realitatea nu se ascunde sub fraze. C. PETRESCU, Î. II 88. Acum, cînd Ana îl dojenea ca pe un copil, conștiința lui vinovată căuta să se apere, se pierdea în subtilități care trăgeau afară o mulțime de nemulțumiri surde. VLAHUȚĂ, O. A. III 177. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet. EMINESCU, N. 36.