SUBZISTA, subzist, vb. I. Intranz. 1. A rămîne în vigoare, a continua să existe; a se menține, a dăinui, a dura. Cuvîntul «cioban», mult întrebuințat într-o parte a țării, n-a izbutit să înlocuiască pe «păcurar», care subzistă într-o arie întinsă. GRAUR, F. L. 22. 2. (Rar) A trăi, a avea mijloace de existență. O să-ți mai dau încă treizeci de galbeni. – Nu-mi ajunge ca să subzist. – Trebuie să-ți ajungă. CAMIL PETRESCU, O. II 130.