succes sn [At: CALENDARIU (1794), 37/20 / Pl: ~e, (înv) ~uri, (îvr) ~ii / E: lat succesus, fr succès] 1 (Urmat de determinări care precizează sensul; și în formule de urare) Rezultat (deosebit de) bun, favorabil (într-o acțiune, într-o întreprindere etc.) 2 (Urmat de determinări care precizează sensul; și în formule de urare) Triumf al unei idei, al unei teorii etc. Si: izbândă, reușită, victorie, (înv) reieșire, reușire, (fam) ispravă. 3 (Îlav) Cu ~ Cu cele mai bune rezultate, foarte bine. 4 (Mai ales îcs cu verbele „a avea”, „a se bucura”, rar „a face”) Primire bună, favorabilă, entuziastă, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. Si: reușită, (liv) audiență (6). 5 (Îla) De ~ Care place publicului. 6 (Îal) Care are mare căutare.