SUCCES. Subst. Succes, reușită, reușire (rar), ispravă, izbîndă, izbutire; realizare, înfăptuire, răzbire, răzbatere, îndeplinire, împlinire; consacrare, consacrație (rar), consfințire. Victorie, biruință, biruire, învingere, cucerire, triumf (fig.), triumfare (rar). Cîștig, rod (fig.), rezultat, profit, fruct (fig.). Noroc, șansă, baftă (arg. și fam.). Glorie, lauri (fig.), faimă, renume, onoare, mărire, slavă. Trofeu, laurii victoriei. Om al succesului; învingător, biruitor, cîștigător; realizator, înfăptuitor (rar). Adj. De succes, încununat cu succes, fructuos, reușit, izbutit, realizat; consacrat. Victorios, biruitor, învingător, izbînditor (rar), triumfător, triumfal, triumfalnic. Cîștigâtor, răzbitor, răzbătător. Norocos, norocit, băftos (arg. și fam.). Glorios, faimos, renumit, slăvit, preaslăvit. Vb. A obține un succes, a avea succes, a reuși, a izbuti, a izbîndi; a răzbi, a răzbate, a ajunge bine (departe), a avansa, a promova, a consacra, a consfinți. A realiza (ceva), a înfăptui, a împlini, a ajunge (a duce) la bun sfîrșit. A obține (a cuceri, a repurta) o victorie, a învinge, a birui, a cuceri, a cîștiga, a triumfa; a culege lauri, a se acoperi de glorie, a-și cîștiga faimă. A avea noroc, a-l paște pe cineva norocul, a-l bate pe cineva fericea, a călca cu dreptul, a-i pune Dumnezeu mîna în cap; a da lovitura, a cîștiga lozul cel mare, a-i veni cuiva iapa la hăț, a-i ieși cuiva ceva neted. Adv. Cu succes; cu noroc. Peste așteptări. Ca pe roate. V. cîștig, destin, finalitate, glorie, respect, sfîrșit, victorie.