SUCOMBA, pers. 3 sucombă, vb. I. Intranz. (Livresc) A muri, a deceda. Bolnava sucombînd, am practicat disecția. PARHON, O. A. I 117. Trupu-i schingiuit și slăbit a sucombat mai tîrziu, cu mult înainte de vreme. SADOVEANU, E. 49. ◊ Fig. Cine are talent își face singur drum... Iar dacă sucombă pe drum, înseamnă că nu era făcut pentru aceasta. C. PETRESCU, C. V. 149.