sud² [At: AMFILOHIE, G. 216 / V: (înv) sid, siud sns / E: it sud, fr sud cf ger Süden] 1 sns Punctul cardinal opus nordului, îndreptat în direcția în care se află soarele la amiază în emisfera nordică Si: miazăzi (1), (îvp) miază, (înv) austru (2), meriziu, (reg) prânz. 2-3 sns, a (Pex) (Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc.) așezată spre acest punct cardinal. 4 sns (Pex) Ținut sudic. 5 sns (Îla) De ~ Sudic (1). 6 sns (Pex) Lumea, popoarele din țările sau din ținuturile situate în (sau spre) acest punct cardinal.