SUFLARE ~ări f. 1) v. A SUFLA. 2) v. A RĂSUFLA. ◊ A-și reține ~area a întrerupe respirația. A i se tăia cuiva ~area a i se opri cuiva respirația (de spaimă, de mirare etc.). Fără (de) ~ mort. A-și da ~area (de pe urmă) a muri. Într-o ~ foarte repede. 3) poet. Tot ce suflă, respiră (fiind viu); ceea ce are viață; viețuitoare; vietate; ființă. ◊ Nici (o) ~ de om nimeni. [Sil. su-fla-] /v. a sufla