SUFLARE, suflări, s. f. 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; fig. faptul de a trăi, de a exista. ◊ Loc. adv. Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede. ◊ Expr. Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. 2. Ființă, viețuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vânt. – V. sufla.