suflat¹ sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (rar) uri / E: sufla] 1-2 (Rar) Suflare (1-2). 3-4 (Rar) Suflu (9-10). 5 (Ccr) Aer expirat Si: (îvp) suflet. 6 (Pgn) Expirație (6). 7 (Înv; fig; în religia creștină) Influență spirituală. 8 (Înv; fig; în religia creștină) Forță divină care animă, care inspiră, care creează Si: (înv) suflare (30). 9 Introducere, cu gura, a aerului în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale. 10 (Pex) Cântat (din instrumentul respectiv) Si: (înv; asr) suflare (33). 11-12 (Rar) Suflare (35-36).