2 definiții pentru sufocativ
Explicative DEX
sufocativ, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 63/21 / Pl: ~i, ~e / E: sufocat + -iv] (Îvr; d. respirație) Care este însoțit de senzația de sufocare (1) Si: (îvr) sugrumător (5).
Arhaisme și regionalisme
sufocativ, sufocativă, adj. (înv.; despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sufocativ
sufocativ adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)