sulă sf [At: PO 247/16 / V: sule, (pop) suli / E: ml subula] 1 Unealtă alcătuită dintr-o tijă mare și subțire de oțel, dreaptă sau curbă, ascuțită la vârf, fixată într-un mâner și folosită în pielărie (cizmărie, cojocărie etc.) pentru găurit pielea, talpa etc, spre a putea trece acul cu ața prin ele Si: (reg) suliță (14). 2 (Îpf; îe) A pune (sau a-i băga) cuiva sula în coastă (sau în coaste) A sili. 3 (Pop; îe) ~ și căciula sau (reg) domn cu sula-n traistă Om extrem de sărac. 4 (Reg; prt; îae) Om care nu face nimic sau e nepăsător. 5 (Reg; îe) A-i intra (cuiva) sula A fi îngrijorat. 6 (Reg; îae) A o păți. 7 (Pfm; îe) A confunda (sau ce au a face, ce legătură are) sula cu prefectura Exprimă faptul că două lucruri, situații etc. n-au nimic comun între ele. 8 Unealtă asemănătoare cu o sulă (1), cu care se aleg firele la războiul de țesut. 9 Unealtă asemănătoare cu o sulă (1), de care se servește zețarul la scoaterea corecturilor. 10 (Pan; pfm; euf) Penis. 11 (Iht; îs) ~ de mare Pește necomestibil de apă sărată sau dulce, cu corpul subțire șui alungit Si: (reg) undrea (Syngnatus nigrolineatus). 12 (Reg; șîs ~la ciobanului) Pietrar (Aspro zingel). 13 (Reg) Fusar (3) (Aspro streber). 14 (Pop) Sulac (9) (Cyprinus carpio hungaricus). 15 (Reg; îc) sula-ciobanului Guvid de mare (Gobius cephalarges Palt).