sumedenie sf [At: (a. 1790) BUL. COM. IST. V, 386 / V: (înv) ~ete~, ~măd~ / Pl: ~ii / E: sumă] (De obicei la singular, urmat de determinări la plural introduse prin „de”) Număr sau cantitate (extrem de) mare de (sau din) ceva Si: duium (2), grămadă (1), groază (5), grozăvenie (8), grozăvie (8), mare², mulțime, potop, puhoi¹, pulbere, puzderie, (rar) spuzeală (3), (îpf) spuză (10), sumă (14), poiede,(pop) șodom, spuzenie, (îrg) întuneric, (înv) mulțit, (reg) posmol², silă, tabără.