SUMES, -EASĂ, sumeși, -se, adj. (Despre părți ale îmbrăcămintei, mai ales despre mîneci) Suflecat. În ușa unui pavilion, un medic în halat apăru cu mînecile sumese. C. PETRESCU, Î. II 42. O nevastă cu mînecile sumese... spăla voinicește albiturile. POPA, V. 262. Printre stînci de var și de cremene, pescarii în grămadă se odihnesc... cu pantalonii sumeși pînă la țurloaie. DELAVRANCEA, S. 65. ♦ Fig. (Despre părți ale corpului) Întors, îndoit, răsfrînt, răsucit în sus. Îi spunea, cu o fericită uimire, că ea are capul leit al statuii grecești, numai cu nasul puțin mai sumes. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Mistreți... în fuga mare, cu rîturile întinse, cu colții ascuțiți, cu spinarea încovoiată și cu codița sumeasă dau năvală... prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. O dalbă crăiasă Cu cosița trasă, Cu geana sumeasă... Din gură-mi grăia. TEODORESCU, P. P. 76.